Websdesign New Media Corporation SRL wnc Web Design Bucuresti, creare site, CMS, Joomla, Wordpress, PrestaShop, Magento.

EcoPoeme de Emilia Zăinel

Buruieni

curtea mea a ajuns un câmp plin
de buruieni
nenea gheorghe vecinul râde pe
ascuns bătrânețea se pare că l-a uitat
și mai poate să-și taie iarba din curte
de ochii lumii dar la mine
anii s-au inversat și
cu cât îmbătrânești
cu atât iarba
crește mai mare
lasă că de atâția
ani e tot tăiată și nu i s-a dat
șansa
natura nu poate să-și spună cuvântul
din cauza omului
iar când răbufnește
oamenii ca nenea gheorghe îl
blestemă pe dumnezeu
buruienile mele sunt cele mai fericite

Iarna liberă

iarna declanșează ceva în mine
ca o pasăre trasă de suflet și împinsă
coboară în mine limpede și singură
iar eu o port pe brațe până pe cei mai înalți munți
o iarnă în care sângele curge pe văi
fără a deranja pe nimeni
aici nu sunt copaci tăiați
și nici urme de pași în zăpadă
niciodată iarna nu a fost mai liberă
decât în mine

Plugarul

plugarul își face meseria
fără să-și pună întrebări legate de existența lumii
plugarul iubește pământul fără a cere nimic în schimb
îl curăță de păcate
îl cultivă și-l stânge la piept cu brațele-i murdare
fără să-i ceara nimic
lasă totul în seama lui dumnezeu
și a vremii

România pierdută

ce ai făcut, Românie, cu tradițiile?
când ne-ai înlocuit înțelepciunea
cu mașinării mai deștepte ca noi?
bunicii mei încep să uite rostul lucrurilor
părinții mei știu și mai puține despre culesul rostului
iar noi suntem departe de orice legătură strămoșească
pozele s-au îngălbenit în podurile casei
iar podurile casei au fost dărâmate
unde ai ascuns, Românie
lumea care știa să citească vremea după semne
și să ghicească ora după soare
ai vrut să fii modernă, Românie
cu verdele tău din ce în ce mai ruginit
dar când vei agoniza pe un așternut străin
și ți se vor cere niște răspunsuri
ce vei spune, cu ultima suflare?

Și trece…

curge repede fără să-i poți vedea pașii prin iarba câmpului
nu te întreabă niciodată dacă te doare ceva
sau dacă ai vrea să găsești flori la ușă în fiecare dimineață
nu se întreabă dacă părul tău vorbește despre tine
vine repede și curge senin
precum florile de mai
și spicele grâului în pârg
iar carnea ta mai moare puțin
fără a ști în ce secundă s-a întâmplat asta
el nu-ți spune adevărul
nu se oprește niciodată
să stea de vorbă
dar este singurul care continuă să respire

Viitor

trebuie să scriu despre o lume mai bună
să dovedesc faptul că sunt optimistă
să construiesc un viitor frumos lumii
când viitorul nu poate fi nici creat
nici trăit
fiindcă atunci va fi
doar un prezent unde
eu trebuie să construiesc o lume mai bună
cu un viitor optimist

Mă auzi, Doamne?

ploaia a intrat în casele oamenilor și-și face cuib în mintea lor
le dă un impuls pentru a nu uita să ducă lingura la gură
vremea decide
vine când vrea, stă cât vrea
nu știu ce o face dumnezeu dincolo de nori
sau poate că duce lingura la gură
și suntem la mâna oricui
iar când se deschid ușile
ca două aripi de fluture ținute prea mult între degete
mergem prin gunoaie căutând iluminarea
viața asta nu poate fi așa de rea
hei, doamne, dar ce tot ai cu noi de ne pedepsești?
doamne?
mă auzi, doamne?

Oameni singuri

luminile apartamentelor noaptea
unele se sting, altele se aprind, unele se sting simultan, deși sunt la blocuri diferite, altele se aprind unele după altele din diferite blocuri fără nicio legătură între ele, unele nu se mai aprind deloc, iar altele nu se mai sting deloc
privesc oamenii pe care nu-i văd, doar presupun că mâinile lor ating neîncetat întrerupătoarele
iar degetele lor butonează neîntrerupt telecomenzile
mă gândesc în fiecare seară la poveștile lor
ce mai pregătesc acum, la ce se mai gândesc, ce mai plănuiesc pentru mâine, cu cine se mai culcă și ce mai mănâncă în seara asta
ori fumează, fac duș, se joacă, se ceartă, nu își vorbesc, privesc un film sau râd la un banc, fac liste, bagă aspiratorul, spală rufele, ciopârțesc ziare, culeg ciorapii de pe jos, vopsesc scaune sau hrănesc animale de companie
oare i-am întâlnit vreodată
în metrou, pe stradă, în fața unui magazin sau poate la o coadă oarecare
ce povești au și sacii cui îi cară în spate
și-aș vrea să le ating fețele îngrijorate, să le strâng
mâinile tremurânde și să le vorbesc despre muzică

le spun în fiecare noapte: vă iubesc și veghez asupra voastră
dar ei nu-mi răspund niciodată

Notă bio-bibliografică

Emilia Zăinel
n. 1990, Craiova. Domiciliu actual: București
Absolvent de jurnalism; actual – masterand anul II la Facultatea de Filosofie București. PR la Brightics.ro; Recenzent la Bookuria.info. Voluntar la ONG Valentina (prevenirea abandonului școlar).

Debut în poezie cu ,„În afara timpului”, editura Tracus Arte, mai 2015

Apariții în reviste: ,,Revista Familia”, ,,Moldova literară”, ,,Algoritm Literar”
,,Actualitatea Literară”, ,,Profil Cultural”, ,,Sibiu Universitar”, ,,Cenaclul de la Păltiniş” etc.
Apariţii în antologii: Antologia Festivalului ,,Al. Macedonski” – 2012, Antologia Asociației Artgohtica – 2011 și 2012, Antologia ,,Club Astra” – 2009 etc.