Websdesign New Media Corporation SRL wnc Web Design Bucuresti, creare site, CMS, Joomla, Wordpress, PrestaShop, Magento.

global warming de Dan Mihuţ

ecotopia

suntem nebuni cu toţii, câteva pietre aruncate în apă
sau în aer deopotrivă dacă apa şi aerul seamănă între ele
cum semănăm noi şi asta ar fi de ajuns, dar vedem bine
nu e zi în care să nu treacă alţi oameni pe lângă noi
şi să ne-arate cum se poate scăpa de durerile de cap sau
cum buzunarele se ţin închise cu fermoare şi se ajunge
cu mare pricepere în acelaşi loc. adică aici ar fi festinul
ales fără încordare şi raporturi clinice, e foarte puţin
de mers, trecem de pădurile astea, rupem flori din faţă
şi le dăm proprietarilor să mai aştepte o vreme
ei zâmbesc şi ne lasă să intrăm, să arătăm cum casele
sunt o formaţiune calcaroasă şi că apa şi aerul mai sunt
proaspete, chiar punem un deget în vânt şi privim
în toate părţile ca să probăm calitatea vieţii şi a iubirii
o, dar asta e un fleac, ieri a fost o zi mai seacă decât
sunt de obicei zilele frumoase, noi suntem chiar
în mijlocul acestei ţări şi, din cauza climei, fetele sunt
mai subţirele iar băieţii mai înalţi, cei mai atractivi
semnează contracte de ghizi cu diferite sindicate din
alte ţări şi asta îi schimbă, dintr-o dată au mai multe
facturi şi maşinile lor sunt tractate la timp, e şi normal
ecologia a schimbat circuitul sângelui în societate, vasele
comunicante au devenit imobile ale unui consorţiu secret
care se îngrijeşte de părţile mai puţin guvernabile ale lumii
la ultima ciocnire de interese am crezut că vom avea
zăpadă artificială câteva ierni la rând, dar după ce
am mai dat o dată cu creionul pe linia ce desparte ţara
noastră de alte ţări şi ne-am convins că suntem mai
relaxaţi, am mai fost aruncaţi o dată în aer sau în apă
în definitiv, e mai bine aşa, nebunii din ţările cu şeş mult
sunt avantajaţi de o stare de lucruri specifică rezervaţiilor
ne putem săruta mai mult şi mai indecent, pe alte continente
ştim că se stă la coadă pentru călătoriile lungi, chiar
şi buletinele de ştiri sunt antedatate în vederea unei
atemporalităţi care la noi e naturală, se poate obţine printr-o
distilare continuă la care se adaugă puţin fosfor sau sulf
sarea de bucătărie a fost interzisă, la fel şi camparea la podiş
dar ştim că grija celor mai diferiţi e acolo unde trebuie
despre lucrurile astea se tot vorbeşte la seminariile de păstrare
a liniştii iar facultăţile de specialitate ne cultivă exact
legumele de care avem nevoie pentru o respiraţie continuă
astfel încât rigorile unor petreceri stabile să se păstreze
oricare ar fi complicaţiile afective ale celor făcuţi eroi de ocazie
şi scoşi din aer sau din apă chiar dacă semănăm atât de mult

bird eat bird

cine n-a fost la o vânătoare de lişiţe să se ducă
să ia o puşcă sau chiar două şi un ogar
cu colţi mari şi ascuţiţi ca să smulgă păpurişul
şi cizme cu cărâmbul cât mai înalt şi sandviciuri
lişiţele se topesc după sandviciuri cu frigărui de pasare
e cineva care nu ştie ce sunt şi cum arată lişiţele?
seamănă cu raţele galbene cu care ne jucam în cadă
totdeauna galbene, exact aşa sunt şi cele de baltă
da, şi când le vezi liniştite, după ce au mâncat frigărui
atunci poţi porni vânătoarea. întâi faci valuri mici
nu e mişcare mai frumoasă decât cea a târtiţelor
ridicate de valuri, decât a gâtului lor în S, mişcarea
bruscă în jos ca a unui dansator de breakdance
penajul lor galbengalbengalben şi aşa de pufos
însă doar peste câteva clipe penele vor ţâşni
în toate direcţiile, alicele vor pătrunde în pieptul
mic şi moale, mai fraged decât al puiului lui ion
alexandru brătescu voineşti, mai fraged decât
orice carne pe care-aţi făcut-o la grătarul vostru
din curte, din balcon, din debara. criminalilor!

global warming

un prieten din laukaa îmi spune că a nins
şi-mi vine să nu-l cred
e prea mult soare ca să-l cred
chiar dacă ţara lui e departe
spre nord, spre gheţuri
poate să ningă la el în oraş
fără ca aici să cadă vreun fulg obosit
pe malul tăbăcăriei
deşi apa e îngheţată
iar deasupra gheţii se văd lişiţele înlemnite
pe cuib
un motiv de îngrijorare pentru ornitologi
sau pentru paznicii de la city park
vor înlemni şi clienţii şi nu vor mai putea închide
dar aki insistă că a nins
şi că lustruieşte tălpeţii saniei
îi dai cu parafină?
nu, cu grăsime. animală? nu, vegetală
şi cade polen deasupra tăbăcăriei
un motiv de îngrijorare pentru palinologi
sau patronii de la city mall
clienţii vor fi fecundaţi şi se va umple oraşul
de eskimo
aki a terminat de pregătit skiurile
şi pleacă, îmi spune, salut, bătrâne
uită-te la mine cum mă duc ca amundsen
peste gheţurile topite
de data asta e cazul că mă îngijorez eu
dacă gheţurile se topesc
înseamnă că vine primăvara

invazia

în noaptea aceea, m-am întors târziu de la un chef
de pe ştefan cel mare şi-am luat-o pe jos, e bine să mergi
spre dimineaţă prin oraş, am trecut prin piaţa victoriei
prin lumina aia galbenă galbenă şi stresantă

trebuia să fac stânga pe buzeşti, atunci stăteam pe mircea
vulcănescu, şi când am trecut prin faţă pe la vox maris
am auzit paşi în spatele meu, paşi apăsaţi de om greu
nici nu m-am uitat înapoi pentru că nu aveam de ce

dar se părea că cineva se ţinea după mine la o distanţă
egală şi, cam pe unde e acum mcdonalds, m-am gândit
că trebuie să fie un câine, nimic altceva, un câine fără
stăpân care, când n-are ce face, se ţine după cine apucă

când m-am întors să mă uit, am văzut că era o vacă
una comună care se ţine după vreun om când n-are ce face
şi mi-am continuat drumul, se va plictisi la un moment dat
sau se va opri să pască vreun fir de iarbă mai mare

sau poate merge la piaţa matache, are treabă pe-acolo
dar am trecut şi de matache, am intrat pe vulcănescu
şi ea tot în spatele meu era, mergea liniştită
şi mai dădea din coadă ca şi cum ar goni muştele

atunci i-am zis „du-te, vaco, în treaba ta, nu te mai ţine
după oamenii cumsecade cu inima largă şi miloasă
crezând că ţi-ar putea da ceva, te-ar putea folosi
deşi nu au la ce, nu mai foloseşti la nimic în oraşe”

şi nici nu m-a băgat în seamă, doar se uita la mine
cu ochii ăia mari şi comuni cu care vaca se uită la oameni
s-a ţinut după mine până am intrat pe dacia, nici nu
văzusem când am trecut pe lângă numărul treizeci şi doi

„vacă, vacă nebună, nu te mai ţine după mine, nu am
ce să fac cu tine, stau cu chirie, nu am unde să te ţin
nici măcar mama laptelui pe care-l beau în fiecare dimineaţă
nu poţi fi, m-am învăţat cu laptele degresat brenac”

dar s-a ţinut după mine privind fix ceafa mea, poate
în dreptul muzeului literaturii să fi întors un pic capul
şi-am ţinut-o pe dacia înainte, am trecut de piaţa galaţi
am ieşit în moşilor, „vaco, hai să ne înţelegem ca

oamenii, bem o bere la bloody mary, o dau eu
după care mergem fiecare în treaba lui, înţelege-mă
nu mă pune acum în situaţia de avea povara ta pe cap
nu am unde să te ţin, nu am nutreţ, nici să te mulg nu ştiu”

vaca a dat din cap în semn că da, apoi în semn că nu
se luminase bine între timp, cei care plecau la serviciu
se uitau la mine ca la un om harnic care a plecat
cu noaptea în cap cu vaca la păscut şi se gândeşte la ale lui

„vaco, eu iau de-aici un trolebuz, mă dor picioarele de mor”
dar s-a urcat şi ea încet-încet şi s-a aşezat pe două scaune
sau chiar trei în spatele trolebuzului, am coborât la kogălniceanu
şi m-am dus către dâmboviţa, poate vrea apă săraca vacă

am cerut o găleată la florăresele de la izvor şi i-am dat apă
doar a mirosit-o şi s-a uitat cu jind la iarba din faţa
casei poporului unde am mers şi i-am povestit în timp ce păştea
toată situaţia mea, i-am explicat pe-ndelete cine sunt şi ce fac

eram aproape exasperat de felul meu de-a fi, de faptul
că nu pot să plec şi să nu-mi mai pese, să merg să dorm
şi să mă duc la slujba mea care era în pericol, lipseam
fără să dau un telefon şi să anunţ „îmi dau demisia

nu mai pot trăi în oraşul acesta în care vacile hărţuiesc
oamenii”, am alergat către dâmboviţa, am sărit în apă
şi-am înotat, nu-mi dau seama cât şi până unde, m-am trezit
la mult timp după şi nu mai ştiam nimic de vacă, chiar nimic

Notă bio-bibliografică

Dan Mihuț, născut pe 23 aprilie 1973, Drobeta-Turnu Severin.
În anul 2001 a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității „Spiru Haret“, București ; în 2003 este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea „Ovidius“, Constanța.
Între 2001 și 2008 a lucrat ca profesor la Colegiul Agricol „Poarta Albă“, Grupul Școlar „Dimitrie Leonida“ și la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, Constanța.
Între 2007 și 2011 a fost redactor apoi redactor-șef al revistei Tomis din Constanța.
În 2006 a debutat în revista Tomis, unde a continuat să publice frecvent articole, proză și poezie. Debut editorial cu volumul AutoDaFé la Editura Pontica din Constanța în 2008, volum nominalizat la Premiile Euridice, urmat de Trei mese pe zi, Editura Casa de Pariuri Literare, 2012. A mai apărut în antologiile: Poate ne vedem, Editura Mirador, Arad, 2010, Miez – opt scriitori la Sebeș, Editura Altip, Sebeș, 2012, Cele mai frumoase poeme din 2012, Editura Tracus Arte, 2013 și în Poemarți – o antologie marțolie, Editura Tracus Arte, 2015.